Foame si ciment

Asa a inceput totul. A insemnat multe lucruri pentru Romania perioada comunista. Ma gandeam azi... daca Ceausescu a introdus ratiile de alimente pentru cetateni pentru a plati cat mai repede datoria exterma, inseamna ca atatea generatii de oameni au fost sacrificati fara voia lor pentru ca tara sa arate ca in prezent. Apartamentul in care poate stai cand citesti aceste randuri inseamna incredibil de mult efort din partea atator oameni. Cred ca asta e motivul pentru care platim atat de mult pentru o cutie de chibrituri (cunoscuta si sub numele de apartament) dintr-un bloc. Valoreaza mult privit din prisma aducerii lui la stadiul de locuinta din nimic.
Pun pariu ca francezii n-au apartamente construite si platite cu foame nivel naţional pentru . După un concurs ce a durat aproape 4 ani, tânăra arhitectă de numai 28 de ani, Anca Petrescu, a câştigat postul de arhitect şef a celui mai controversat proiect construit până acum în România.

Şantierul propriu zis a început în anii 1980 cu demolarea a peste 7 km² din vechiul centru al capitalei şi relocarea a peste 40.000 de oameni din această zonă. Dintre clădirile dispărute se număra Manastirea Vacaresti, Spitalul Brâncovenesc, Arhivele Naţionale, Stadionul Republica şi lista poate continua.

• lăţime - 245 metri


• înălţime - 86 metri (peste cota 0)


• adâncime 92 metri (sub nivelul solului)


• suprafaţa construită la sol - 66.000 metri pătraţi
  

Resurse folosite

Pentru realizarea acestei impunătoare clădiri s-au folosit:

• 1.000.000 m³ de marmură


• 5.500 de tone de ciment


• 7.000 de tone de oţel


• 20.000 de tone de nisip


• 1.000 de tone de bazalt


• 900.000 m³ de esenţe de lemn


• 3.500 de tone de cristal


• 200.000 m³ de sticlă


• 2.800 de candelabre


• 220.000 m² de covoare


• 3.500 m² de piele.

La construcţie au participat 200 arhitecţi şi aproximativ 20.000 muncitori care au lucrat în trei ture, 24 ore pe zi.

Structura şi compartimentarea

Pe verticală se disting trei registre, care corespund totodată şi unor zone funcţionale distincte.

Clădirea are aproximativ 1000 încăperi, dintre care 440 birouri, peste 30 săli şi saloane, 4 restaurante, 3 biblioteci, două parcări subterane, o sală de concerte, restul fiind camere de deservire.

Numele sălilor şi saloanelor din Palatul Parlamentului au fost alese după 1989, ele evocând evenimente importante din istoria poporului român sau personalităţi cunoscute pe plan mondial. Majoritatea sunt legate de aspiraţia românilor pentru Unire şi de istoria parlamentarismului în România.